Pagini

Av. Cătălin Dancu: Finala prezidențială Ciolacu – Geoană / Amândoi sunt pro-europeni, pro-americani și, de asemenea, pro-Israel / Amândoi sunt continuatori ai premierilor social-democrați în politicile pro-Israel și pro-comunitatea evreiască

 


Av. Cătălin Dancu

Contrar multor speculații făcute în aceste zile de tot felul de “analiști politici”, eu cred că dezbaterea finală din turul doi pentru alegerea președintelui României va fi între Marcel Ciolacu și Mircea Geoană.

Întotdeauna am crezut că poporul român are capacitatea de a ști să voteze și inteligența de a selecta persoane care, într-un mod pragmatic, luând în considerare exemplele trecutului, să aleagă președintele României pentru următorii 5 ani.
Nu vreau să fiu înțeles greșit; având în vedere ceilalți contracandidați, ei reprezintă cu certitudine voința unei părți din electorat, dar când vorbim de șansele reale și de opțiunea majoritară, atunci, în mod real, cei doi sunt de departe favoriții. Amândoi au calități și defecte, amândoi provin din spectrul politic social-democrat, amândoi sunt pro-europeni, pro-americani și, de asemenea, pro-Israel.
Au ca numitor comun o conducere social-democrată de ani de zile, ca lideri, au o experiență politică net superioară celorlalți candidați și o experiență foarte importantă în ceea ce privește relația politică internă, dar și contactul extern.
Deci, nu putem nega această abilitate a celor doi de a ști să negocieze atunci când interesele României o cer în plan extern.

Ce îi desparte?

În primul rând, pregătirea personală a fiecăruia.
Aici, Mircea Geoană este net superior lui Marcel Ciolacu.
Îi desparte discursul politic: Mircea Geoană este mult mai tehnic, mult mai pragmatic pe teme evidente de securitate națională și de politică externă, în timp ce Ciolacu are un discurs populist, venit din cauza funcției sale de premier, fiind mai interesat de problemele de protecție socială și de statutul persoanelor pensionare și a celor cu nevoi reale.
 punct de vedere al temelor de politică externă, nu există prea mari diferențe de discurs; ce îi desparte pe cei doi este strategia pe care ei o văd a fi pusă în practică atunci când vorbim de interesele României.
Marcel Ciolacu mizează foarte mult pe forța partidului social-democrat, pe influența puternică a PSD în Parlamentul European, dar are probleme în ceea ce privește conexiunile sale cu Casa Albă și SUA și cu spectrul clasei politice americane în ansamblul său; aici, Mircea Geoană stă mult mai bine decât el.
Mircea Geoană nu vine pe fondul susținerii PSD, deși a fost liderul lor atâta vreme, însă ar fi naiv să ignorăm contactele și relațiile sale personale, care au o mare importanță pentru interesele de agendă ale României.
Geoană este, din acest punct de vedere, mult mai pragmatic și mai aplicat în comunicare decât Ciolacu, deoarece are experiență și rutină în contactele cu liderii mondiali, fiind astfel în avantaj față de Marcel Ciolacu.
Amândoi sunt continuatori ai premierilor social-democrați în politicile pro-Israel și pro-comunitatea evreiască.
Am spus mereu că, indiferent de situații, mai ales acum, modul în care România își urmărește interesele în Orientul Mijlociu are o importanță deosebită atât economic, militar, politic, cât și cultural.
În perioada primului mandat al lui Traian Băsescu, și aici fac o dezvăluire în premieră, am fost propus pentru postul de ambasador al României la Washington.
În turneul meu în America și ulterior în Israel, am avut posibilitatea să văd cât de strânsă și importantă este relația bilaterală dintre SUA și Israel.
Atunci am lansat ideea unei strategii de politică externă: trilaterala București – Washington – Ierusalim.
Era o contraofertă la ceea ce Traian Băsescu iniția în politica externă, așa-zisa axă București – Londra – Washington.
Revenind la cei doi, trebuie înțeles că, plecând de la rolul extraordinar pe care România l-a jucat în Orientul Mijlociu, atât în procesul de pace, cât și în procesul de realizare a soluției celor două state, interesele României pot fi în egală măsură dezvoltate de Ciolacu și de Geoană în această direcție.
Avem în Israel sute de mii de români, evrei originari din România, ca să fiu mai corect, pe care îi îndemn prin acest articol să îi voteze fie pe Ciolacu, fie pe Geoană, pentru că am certitudinea că oricare dintre ei va continua politicile pro-Israel și va fi o voce fermă împotriva oricărei forme de antisemitism, fiind la fel de duri față de orice formă de propagandă a urii sau a dezbinării.
Geoană poate, din punctul meu de vedere, să fie mai eficient decât Marcel Ciolacu, pentru că va avea o marjă de mișcare și de libertate mai mare candidând ca independent și, totodată, cred că acest avantaj al relațiilor sale cu SUA va conta în ecuația relațiilor cu Israel și evident cu UE.
În ceea ce privește problema relațiilor cu NATO, evident că, de la prima analiză, Mircea Geoană este în avantaj. Nu este nevoie să argumentăm de ce, este evident acest lucru, dar nu trebuie să discredităm deloc poziția lui Marcel Ciolacu, pentru că, pe perioada mandatului său de premier, nu pot decât să constat că a fost foarte preocupat de creșterea înzestrării militare a României, deși mai sunt multe de făcut în această direcție.
Amândoi sunt conștienți de rolul înzestrării militare a României și, aici, și unul, și altul au nevoie ca de aer de susținerea SUA, dar și de tehnică militară modernă din Israel.
Nu vreau să subliniez prin acest articol defectele și lipsurile lor; vreau ca aceste calități, atât de importante pentru statutul președintelui României, să fie apreciate și evaluate de cei care vor vota, tocmai pentru a face o alegere în cunoștință de cauză.
Cine va fi președintele dintre cei doi va fi acela care va avea un discurs pe înțelesul cât mai multora, care va ști să răspundă nevoilor reale ale românilor, atât din țară, cât și, mai ales, din diaspora.
Va fi acela care va transmite prin dezbatere publică cel mai bine sentimentul de încredere de care românii au nevoie pentru stabilitatea lor și a României în general pentru următorii ani.
Așa că, haideți să vedem împreună o finală prezidențială Marcel Ciolacu – Mircea Geoană. (Av. Cătălin Dancu / Anima News)